"Prima mea întălnire reală cu lumea plantelor a avut loc când am ajuns prima dată în
luni, 29 iunie 2009
Ayahuasca
Peyotl
Din aceeasi categorie cu "Pilula Pacii" (PCP) si LSD-25, face parte si un alt halucinogen, mescalina. Mescalina este unul din alcaloizii extrasi dintr-un cactus (Peyotl). Acest cactus, care poate fi recunoscut dupa dimensiunile sale destul de mici, creste numai in stare salbatica pe platourile inalte din sudul SUA si Mexic. Cu tot cu radacina, dimensiunea unui peyotl este intre 12 si 18 cm, are culoarea verde inchis, in timp ce in varful cactusului sunt niste capsule de culoare alba care se deschid in corole. Datorita proprietatilor halucinogene, atat cactusul, cat si mescalina au fost clasificate drept stupefiante, care sunt folosite in mod deosebit de indienii din aceste zone. Cactusul face parte din riturile lor cu tente religioase. Practic, mescalina este o pulbere alba cristalina, care seamana cu cocaina. Mescalina poate fi inghitita sau fumata, iar daca este sub forma de solutie se poate si injecta. Unii consumatori (localnici) nu mai dau banii pe mescalina ci mesteca direct bucati din cactusul proaspat, sau il usuca si il transforma intr-o pulbere fina pe care o inghit sau o fumeaza in amestec cu tutun. Efectele mescalinei apar dupa aproximativ doua ore de la ingerare si dureaza intre 8 si 12 ore. In aceasta perioada, halucinatiile vizuale si senzoriale sunt diverse, persoana respectiva avand viziuni in culori stridente si stralucitoare. Orice zgomot perceput se transforma intr-o culoare deosebita care se schimba continuu. Consumatorul de mescalina are, insa, si o multime de probleme: i se dilata pupilele, are ameteli, stari de voma, tahicardie, cand ii este prea frig, cand ii este prea cald, dureri acute de cap si transpiratii
Amanita Muscaria
Clasa: BASIDIOMYCETES
Subclasa :PHRAGMOBASIDIOMYCETES
Ordin: AGARICALES
Familie: .Amanitaceae
Denumire populara: Amanita-de-musca, muscarina, burete de gâze, burete serpesc, bureti pestriti, muscarin, palaria sarpelui (ro), Amanite tue-mouche, Fausse Oronge (fr), Ovulo malefico (italo), muhomor krasnîi (ru).
Statutul. Specie vulnerabila (VU - Vulnerable).
Raspândirea. Creste în apropierea s.Lupa-Recea, jud.Chisinau. Peste hotarele republicii este raspândita pe toate continentele, exceptie Antarctida.
Habitatul. Sub coronamentul copacilor din padurile revene de stejaret, pe sol, vara si toamna (VII-XI), cu dezvoltarea in masa in lunile august-septembrie, prin luminisurle padurilor de conifere, rar in padurile de foioase.
Aspectul cantitativ. Se întâlnesc sporadic indivizi solitari.
Factorii limitativi. Distrugerea si transformarea biotopurilor; taierea simbiontului micorizelor - plopul tremurator.
Particularitatile biologice si ecologice. Tericola. Formeaza micorize. Palaria convexa, apoi intinsa, diametrul 10-20 cm, carnoasa, la cele batrine cu marginea usor striata; fata superioara umeda sau pusin viscoasa, rosie-aprinsa sau rosie-portocalie, acoperita cu numeroase pustule albe sau putin galbui, moi, groase, cazatoare, dispuse concentric; fata inferioara cu lamele serate, aderente in tinerete apoi libere, ramificate, inegale, distantate, albe sau albe-nuantate-galbui. Piciorul alb, albicios, fibros, plin la inceput, apoi gol, lung pina la 10-20 cm, gros de 1,5-2,5 cm, dilatat la baza intr-un bulb sferic, acoperit circular cu resturi de volva si un inel alb sau galben-pal cu marginile rasfrinte in jos. Volva friabila in forma de bureleti concentrici. Carnea moale, alba, sub cuticula galben-rosiatica, miros placut, gustul dulceag. Sporii ovoizi (10-11 x 6-9 microni), hialini, netezi, gutulati, albi in masa. Chimic, pe linga alte substante contine acid ibotenic, muscinol (derivat al acidului ibotenic), muscazon si muscarina care sint toxice.
Toxicologie. Consumata provoaca sindromul muscarin constind din tulburari gastrointestinale si nervoase. Debuteaza prin vome, colici gastrointestinale, tulburari de echilibru insotite de excitatie motrica, delir, extaz, stare euforica cu cresterea fortei fizice, agitatie extrema, accese violente de furie sau veselie, crize de ris si dans. Inconstient, bolnavul poate face dezvaluiri senzationale, apoi se calmeaza, intra intr-o stare de toropeala si adoarme complet epuizat. Intoxicatiile nu sunt mortale.
Utilizare. Empiric folosita pentru omorirea mustelor. Palaria se inmoaie in apa cu zahar. Odata cu apa dulce musca suge si substantele toxice care ii provoaca moartea. Unele popoare folosesc ciuperca ca drog. În zeama de afine inmoaie ciuperca dupa care o beau. Aceasta accentueaza efectul euforic. Vikingii, inainte de lupta obisnuiau sa bea un fel de zeama a acestei ciuperci, care se credea ca le marea forta fizica si le crea furia oarba in batalie.
Salvia divinorum
Salvia divinorum este o plantă care creşte în munţii din regiunea Oaxaca, Mexic. Face parte din familia mentei. Este o plantă semitropicală. Poate creşte câţiva metri în înălţime dacă condiţiile sunt favorabile. Face seminţe foarte rar chiar dacă este polenizată cu grijă, iar seminţele nu sunt foarte fertile. Se înmulţeşte prin butaci. Frunzele sunt destul de mari (până la 23 cm), sunt acoperite cu perişori fini, care dau aspect de catifea. Planta iubeşte apa, dar creşte foarte bine în locuri umbroase, în sol foarte bine udat şi drenat. Ea poate fi cultivată în climat semitropical. Salvia poate creşte ca plantă de apartament în orice climă. Nu tolerează frigul şi curentul.
Salvia divinorum este utilizată pentru efectele ei psihoactive. Sunt mai multe specii de salvia, dar numai salvia divinorum are efecte psihoactive.
Efectele sunt greu de obţinut prin fumare de frunze uscate, dar extractul de frunze poate cauza efecte dramatice, uneori frică sau stare de captivitate- Mulţi oameni care au consumat Salvia divinorum nu au găsit-o plăcută şi nu au dorit să repete experienţa.
Frunzele de Salvia divinorum se consumă prin mestecare sau fumare. Se folosesc de obicei frunze îmbogăţite prin tratarea acestora cu extract de salvie.
Frunzele uscate sunt vândute cu 50-100 USD/uncie
Extractele costă 20-50 USD/gram
Substanţa activă din Salvia divinorum este Salvinorin A, o substanţă chimică a cărei moleculă conţine numai carbon, hidrogen şi oxigen(nu conţine azot, deci nu este un alcaloid).
Nu este cunoscut dacă Salvia divinorum produce dependenţă psihică sau fizică.
Efectul pe care îl produce este o stare de beţie mult diferită de a alcoolului.
Se consumă prin fumare, mestecare sau se bea sub formă de infuzie. Se fumează în pipe speciale pentru că fumul trebuie să fie cald. Se poate consuma şi prin inhalare de vapori calzi (temperatura de vaporizare este de 277 grade Celsius).
Când este fumată efectele intervin foarte rapid între 20-60 secunde după fumare, uneori la maxim 1-2 minute. Primele efecte durează 5-15 minute, apoi urmează o perioadă de liniştire (calmare).
La doze mari consumatorii au simţit o distorsionare dramatică a timpului, halucinaţii, călătorii în alte locuri, planete, timpuri, detaşarea sufletului de corp, comunicări cu lumea spiritelor, reîncarnări în alte persoane, schimbări de identitate. Cei mai mulţi indivizi rămân nemişcaţi în timpul experienţei, dar unii pot să se plimbe în stare de inconştienţă (de somnambul). Mulţi consumatori consideră această experienţă mai mult înfricoşătoare decât distractivă.
Fumarea acestei plante produce iritări ale gâtului, dureri de cap şi o uşoară iritabilitate.
Salvia divinorum nu este sub control. Pentru ca o substanţă să fie inclusă în lista substanţelor stupefiante sau psihotrope controlate trebuie să aibă structura chimică asemănătoare cu una din substanţele controlate. Salvia divinorum este destul de diferită chimic de alte substanţe aflate sub control.
Derivate din mac
Alcaloizii din opium
Opiaceele sunt alcaloizi sau droguri tip bază derivate din macul opiaceu. În natură există multe varietăţi de mac‚ însă plantele comune de grădină nu produc cantităţi semnificative de narcotice. Substanţa care interesează pe traficanţi este extrasă numai din capsulele de mac opiaceu, prin două metode: Efectuarea unor incizii orizontale sau verticale asupra capsulelor, după înflorirea plantei, din care, în timpul nopţii, iese un latex care se colectează. Această substanţă care se întăreşte în timp şi devine maro, este de fapt opiumul brut. Colectarea a 500 de grame de opium, în acest fel, durează 40 de ore. O a doua metodă de colectare a opiumului este prin extracţie chimică din mac şi are un randament mai bun. Opiumul are un aspect lipicios, gust amar şi miros dulce, greu. Când este fumat, mirosul este asemănător cu cel al arderii uleiului de eucalipt.
Componenţii majori ai opiumului
Componenţii majori ai opiumului sunt: - morfina 4-21%; - noscapina 6-9%; - papaverina 15%; - codeina 0,5-2,5%; - tebaina; - narceina.
Derivaţii opiumului
Derivaţii opiumului au o largă utilizare în domeniul medical, fiind folosite, în mod special, ca analgezice. Ca urmare, industria farmaceutică produce o mare varietate de medicamente derivate din opium. Producţia, circulaţia şi utilizarea medicamentelor din această categorie trebuie să se realizeze după reguli deosebit de stricte, tocmai pentru a preîntâmpina abuzul, dependenţa şi chiar traficarea acestora. Prezentăm mai jos cei mai cunoscuţi derivaţi ai opiumului: a) Morfina se obţine în urma extracţiei şi rafinării opiumului brut şi este întâlnită pe piaţa drogurilor în forme variate: soluţii orale (Roxanol), tablete (MSIR şi MS Contin), supozitoare şi fiole injectabile. Ea poate fi administrată oral, subcutanat, intramuscular, intravenos. Numai o mică parte din morfina obţinută din opium este folosită ca atare, cea mai mare parte fiind transformată în codeină şi alţi derivaţi. b) Codeina (Metilmorfina) se găseşte în opiumul brut în proporţie de 0,5-2,5%, este de şase ori mai slabă decât morfina şi creează mai puţină dependenţă şi euforie, iar simptomele de sevraj sunt mai puţin severe. Codeina este preparată sub formă de tablete, singură sau în combinaţie cu o aspirină ori acetaminofen. Este folosită în tratarea tusei şi este întâlnită des sub formă de soluţii. Codeina poate fi convertită în morfină şi apoi în heroină. c) Tebaina nu este utilizată terapeutic dar este transformată într-un număr mare de compuşi; codeina, hydrocodona, oxycodona, oxymorfona. d) Heroina se obţine prin reacţia dintre morfină şi anhidridă acetică. În Hong Kong pedeapsa pentru deţinerea de anhidridă acetică este aceeaşi ca pentru deţinerea heroinei. Heroina este de zece ori mai tare ca analgezic decât morfina. În stare naturală heroina este o pulbere brun-verzuie, dar prin diluţie devine albă. Heroina brună mexicană este maro-deschis până la maro-închis, funcţie de metoda de obţinere. Acum 25-30 de ani heroina a fost în mod obişnuit fumată cu puţin tabac, într-o pipă mică. Astăzi heroina este vândută, de regulă, în capsule de 100 mg., cu o concentraţie de 20-30% şi poate fi utilizată prin prizare (dar nu în mod obişnuit), prin injectare intravenoasă sau subcutanată ori prin inhalarea fumului printr-o bucată de hârtie răsucită, după ce este plasată pe o folie de staniol şi încălzită la flacără. Acest ultim mod de utilizare este o practică chinezească denumită “vânarea dragonului”, din ce în ce mai răspândită în SUA şi Canada. Termenii în argou utilizaţi pentru heroină sunt: aromă, skag, zahăr maro, „H”, Henry. Consumatorii acestui drog prezintă stare de euforie, somnolenţă, pupile contractate, pete pe mâini şi pe picioare. Cel mai mare pericol al heroinei îl reprezintă efectul mortal al supradozei. De asemenea, consumul acestui drog poate duce la infectarea cu H.I.V, infecţii ale sângelui sau apariţia de abcese. e) Hidromorfona (Dilaudid, Dihidromorfinona) se obţine din morfină şi este la fel de activă ca heroina (2-8 ori mai puternică decât morfina), dar cu acţiune mult mai scurtă. Este furnizată în fiole sau comprimate (portocalii de 2 mg; galbene de 4 mg.). Tabletele pot fi dizolvate şi injectate ca substituent al heroinei. f) Oxicodona (Percodan, Percocet), derivată din tebaină, este mai slabă decât heroina, dar mai activă decât morfina şi are o durată de acţiune scurtă. Se comercializează în amestec cu aspirina (percodan) sau cu acetaminofen (percocet), pentru suprimarea durerii. Consumatorii de droguri iau aceste comprimate oral sau le dizolvă în apă, îndepărtează materialul insolubil şi le injectează. Este una din cele mai populare substanţe de substituţie a heroinei. g) Hidrocodona (Tussionex, Novahistex DH) este un derivat de codeină, la fel de activă ca heroina. Se consumă sub formă de comprimate sau sirop de tuse. h) Petidina (Demerol, Meperidina), cu efecte asemănătoare codeinei şi morfinei, este furnizată sub formă de fiole injectabile sau tablete albe de 50 mg. i) Metadona are efecte asemănătoare cu morfina, dar cu acţiune mult mai prelungită şi nu produce euforie decât la doze foarte mari sau prin injectare intravenoasă. În cantităţi mici blochează dorinţa de a consuma heroină. j) Levo Dromoran (Levorfan, Dromoran) este un produs similar cu morfina. k) Anileridina (Leritina), cu efecte între Demerol şi morfină, are puţine efecte secundare. Este distribuită sub formă de soluţii injectabile sau tablete. l) Pentazocina (Talwin) este cunoscută ca „Heroina omului sărac”.
Cele mai cunoscute retete de marijuana
SUPER SILVER HAZE (skunk, haze, northern lights).
Genom: sativa/indica
Produs: Olanda
Cultivare: mediu intern, sistem hidroponic; aer liber, mai jos de 35 grade latitutidine nordica.
PURPLE KUSH ( sativa stufoasa, puternica, cu frunze violet)
Genom: indica
Produs: California.
Cultivare: mediu hidroponic.
G-13 (indica foarte puternica, 27% THC)
Genom: indica
Produs: California
Cultivare: mediu hidroponic.
STRAWBERRY COUGH (strawberry fields si haze)
Genom: dominant indica
Produs: Nordul SUA
Cultivare: plantatii de interior dar si in exterior, climat nordic.
SKUNK *1 (25% iarba afgana, 25% Acapulco Gold mexican si 50% Gold columbian)
Genom: 75% sativa
Produs: New York
Cultivare: interior, sera.
NORTHERN LIGHTS (canabis afgan)
Genom: indica
Produs: California
Cultivare: interior/exterior.
SOMA SKUNK
Genom: indica/sativa
Produs: Olanda
Cultivare: mediu hidroponic.
KRYPTONITE
Genom: Indica
Produs: California
Cultivare: mediu hidroponic.
SHISKABERRY (Blueberry si canabis afgan)
Genom: 90% indica
Produs: Detroit
Cultivare: interior si exterior climat temperat.
BIG BUD (Skunk si canabis afgan)
Genom: indica/sativa
Produs: Olanda
Cultivare: interior/exterior
WHITE WIDOW
Genom: sativa/indica
Produs: Olanda
Cultivare: aer liber/interior
BIO SKUNK
Genom: sativa/indica
Produs: Olanda
Cultivare: exterior
KUSHMAN”S KUSH
Genom: indica
Produs: New York
Cultivare: aer liber.
JUICY FRUIT (canabis tailandez si afgan)
Genom: sativa/indica
Produs: California
Cultivare: mediu hidroponic.
FINGER HASH ( hasis extras din Soma Skunk prin frecarea rasinii)
Genom: sativa/indica
Produs: Olanda
Cultivare: interior/exterior.
HASIS DE SITA ( rasina este trecuta printr-o sita foarte fina)
Genom: indica
Produs: California
Cultivare: interior/exterior.
Ingredienti activi si utilizarea medicala
Principalul ingredient psihoactiv este delta-9 tetrahidrocanabinol, C(21)H(30)O(2). Are forma de fluture si este cunoscut universal cu prescurtarea THC. Canabinoidele sunt lipofile, solubile numai in substante grase si nu in apa. Asadar substanele active se potenteaza in materii grase (unt, ulei) sau daca sunt inhalate prin fum sau fumat.La inceputul anilor 1990 s-au descoperit receptori pentru THC in creier.
Continutul THC la marijuana variaza de la 1% (canepa industriala),4%-8% (marijuana medie) si intre 10%-15% pentru o calitate extraordinara.
Folosit ca leac natural, canabisul are un loc important in formele populare de medicina, si mai ales in traditiile rurale.Folosit ca analgezic, calmant, somnifer, crampe, dureri menstruale, iar in anumite cazuri era folosit impotriva durerilor declansate de cancer. Doctorul personal ii prescria reginei Victoria o tinctura obtinuta prin macerarea canepei in alcool, impotriva migrenelor.Incepand cu 2003, diferite retete de canabis sunt destinate combaterii sclerozei in placi.Dupa descoperirea in creier al unui canabinoid endogen, care se formeaza natural, numit anandamida, au aparut retete pentru combaterea anxietatii, dezechilibrelor mentale, si cu efecte neuroprotective. Explicatia este simpla: anandamida stimuleaza unii receptori ai serotoninei in timp ce-i inhiba pe altii care mediaza greata si durerea. Dr. William Osler, recomanda canabisul, in secolul al XIX-lea ca cel mai bun remediu impotriva migrenelor.
sâmbătă, 27 iunie 2009
Derivate canabisoidale
Produsele derivate din canabis se impart in trei categorii:
a) preparate din seminte si tulpini, fara efecte euforizante.
b) frunzele si florile cu proprietati halucinogene.
c) facute din rasina.
Canepa industriala
Din aceasta categorie fac parte: sfoara, hartie, haine, faina, ceai, materiale de constructie, sampon, uleiuri etc. Nu contine aproape de loc THC.
Marihuana
Se compune din frunzele si florile de canabis. Florile femela au incarcatura cea mai concentrata de substante psihoactive. In functie de cat este de uscata ea are culoarea verde inchis sau deschis. Exista si nuanate de auriu, purpuriu sau rosu aprins. In Maroc se numeste kif, iar un proverb zice: „kiful este asemeni focului, putin incalzeste, mult arde”!
Hasis
Obtinut din particole de rasina presarate intr-un bloc compact. Puternic si bogat in THC. Preparat din Africa de Nord pana la poalele Himalayei, dar cu precadere in Afganistan, Pakistan, Maroc, Liban, India, Nepal. Are culori variind intre negru, maro, auriu, verde-galbui, rosiatic.
Trihomii
Sunt glande filiforme care produc rasina, foarte mici, cata varful de ac, apar ca niste cristale de zahar sau ca o pudra alb-galbuie. Sunt foarte incarcati de THC, deci, cu un efect psihoactiv foarte puternic.
Uleiul de hasis
Arata ca un namol gros si foarte lipicios. Este obtinut prin macerarea canabisului in alcool si apoi distilat. Efecte halucinogene foarte puternice.
vineri, 12 iunie 2009
Informatii botanice despre canabis
Planta cu flori din categoria angiospermelor, aparuta, dupa toate probabilitatile in perioada cretacica. Este dioica (are doua sexe).
Cultivata pentru fibre, efecte narcotice si medicinale. Canabisul produce o substanta psihoactiva numita tetrahidrocanabinol (THC), care se gaseste cu predilectie in florile femelelor.
Contine aproape 500 de substante chimice, dintre care peste 60 de „canabinoizi”.
THC-ul este metabolizat in ficat.
Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Urticales
Familia : Cannabaceae
Genul : Cannabis
Specia : Cannabis sativa
Cânepa de vară este masculă, cânepa de toamnă femelă. Cânepa are frunzele palmat-compuse, cu foliole înguste..
Canabisul in Epoca Moderna
In 1798, Napoleon invadeaza Egiptul. Soldatii lui, insetati de alcool se lovesc de interdictia Coranului privind bauturile tari si se reculeg in localurile unde se fuma hasis.Deja, prin 1830, canabisul se putea gasi in portul Marsiliei, unde tinerii il fumau „pentru distractie”.
In 1840, psihologul francez dr. Joseph Moreau a descoperit ca iarba ajuta la inlaturarea depresiilor. Intemeiaza, la Paris „Club des Hashischins”. Scriitorii Theophile Gautier, Gerard de Nerval, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Baudelaire, Balzac, Arthur Rimbaud consumau o pasta verde din hasis numita dawamesk.
In perioada interbelica, atat in Anglia cat si in S.U.A, preparatele canabisoidale erau folosite in medicina.
In Mexic, dupa revolutia din 1910, taranii introduc in imnul lor o remarca interesanta: „La cucaraha, la cucaracha, ya no puede caminar, porque no tiene, porque le falta, marijuana que fumar”. (Gandacul nu poate merge, pentru ca nu are marihuana de fumat).
Incepand cu secolul al XX-lea, iarba, patrunde masiv in America, prinzand radacini in portul New Orleans si devenind ingredientul secret al cluburilor de jazz.
In anii treizeci, se declanseaza prigoana substantelor intrzise, la care se adauga si canabisul, culminand cu mostenirea lasata de Harry Anslinger, seful Biroului Federal pentru Narcotice care pecetluieste soarta consumatorilor si distribuitorilor de canabis. La Conventia Unica a Natiunilor Unite, asupra Drogurilor, din 1961 se interzice vanzarea si cultivarea derivatelor din canepa, marihuana sau hasis.
Canabisul in Evul Mediu
In perioada medievala, hasisul se regaseste in toata lumea musulmana. Spre deosebire de alcool, nu exista in Coran, vreo interdictie asupra consumului de canabis.Se spune ca Haidar, descoperitorul doctrinei sufite, dupa ce a consumat „frunzele unei plante dansatoare”, a avut o foarte profunda calatorie extatica „intelegand tainele lumii si minunata exprimare a Unicului in Diversitatea Formelor Sale”. Planta calatoreste apoi, pana pe coasta de est a Africii, fie adusa din India, fie din Egipt.Prin sec al VII-lea, hotenotii, bosimanii si zulusii din partea sudica a continentului, fumau dagga si exploratorii au constatat, dupa ce au studiat comportamentul acestor triburi, ca „persoanele excesiv de violente erau calmate cu fumuri de canabis, iar criminalii erau condamnati sa fumeze pana lesina”!
Taranii din Rusia, Polonia, Romania, il foloseau pentru calmarea durerilor de dinti si a „chinurilor facerii”.
In secolul al XVI-lea, canepa ajunge, odata cu colonistii pe teritoriile Americilor.Sclavii importati din Angola, aduc canabisul in Brazilia. Incep marile culturi de canepa in Chile si Mexic.
Canabisul in Antichitate
Descoperita in urma cu aproximativ 8000 de ani, in extremul orient, dupa toate probabilitatile, in Taiwan, canepa va fascina, speria, vindeca si demoniza grupuri mari de oameni, din toate colturile lumii.
Despre valentele sale curative, se scrie in China anului 2737 iHr., intr-un tratat medical al imparatului Shen Nung, cel care a descoperit ginsengul, ceaiul cofeinizat si efedra. Canabisul (ma) este indicat in combaterea reomatismului, constipatiei, crampelor menstruale si stresului.
In secolul al V-lea iHr., scitii ardeau boboci de canabis, in corturi inchise ermetic, pentru a intra intr-o transa spirituala, iar in sec. al II-lea iHr., chirurgul chinez Hua T’o folosea ca anestezic, o fiertura de hasis cu vin.
Shiva Nataraja, zeul hindusilor, este considerat descoperitorul canepii, numita printre hindusi si „Raiul omului sarac”. In Atharva Veda, textul sacru despre stiinta si magia Naturii, scris intre anii 2000 si 1400 iHr, canabisul este descris ca „unul dintre darurile oferite de Pamant care ne elibereaza de neliniste”.
In peisajul indian, canepa era folosita in trei feluri.
1. Bhang (fiertura de lapte, iarba, mirodenii, miere si nuci)
2. Ganja (bobocii si frunzele din varf)
3. Charas ( rasina, numita de arabi hasis).
In mileniul care prefata nasterea lui Hristos, canepa se raspandeste in Asia Centrala si Europa. Denumirea de canabis ne-a ramas de la sciti, un trib razboinic. Il regasim, folosit de traci, care-l ardeau in focurile de tabara.