Derivate din mac

Alcaloizii din opium

Opiaceele sunt alcaloizi sau droguri tip bază derivate din macul opiaceu. În natură există multe varietăţi de mac‚ însă plantele comune de grădină nu produc cantităţi semnificative de narcotice. Substanţa care interesează pe traficanţi este extrasă numai din capsulele de mac opiaceu, prin două metode: Efectuarea unor incizii orizontale sau verticale asupra capsulelor, după înflorirea plantei, din care, în timpul nopţii, iese un latex care se colectează. Această substanţă care se întăreşte în timp şi devine maro, este de fapt opiumul brut. Colectarea a 500 de grame de opium, în acest fel, durează 40 de ore. O a doua metodă de colectare a opiumului este prin extracţie chimică din mac şi are un randament mai bun. Opiumul are un aspect lipicios, gust amar şi miros dulce, greu. Când este fumat, mirosul este asemănător cu cel al arderii uleiului de eucalipt.

Componenţii majori ai opiumului

Componenţii majori ai opiumului sunt: - morfina 4-21%; - noscapina 6-9%; - papaverina 15%; - codeina 0,5-2,5%; - tebaina; - narceina.

Derivaţii opiumului

Derivaţii opiumului au o largă utilizare în domeniul medical, fiind folosite, în mod special, ca analgezice. Ca urmare, industria farmaceutică produce o mare varietate de medicamente derivate din opium. Producţia, circulaţia şi utilizarea medicamentelor din această categorie trebuie să se realizeze după reguli deosebit de stricte, tocmai pentru a preîntâmpina abuzul, dependenţa şi chiar traficarea acestora. Prezentăm mai jos cei mai cunoscuţi derivaţi ai opiumului: a) Morfina se obţine în urma extracţiei şi rafinării opiumului brut şi este întâlnită pe piaţa drogurilor în forme variate: soluţii orale (Roxanol), tablete (MSIR şi MS Contin), supozitoare şi fiole injectabile. Ea poate fi administrată oral, subcutanat, intramuscular, intravenos. Numai o mică parte din morfina obţinută din opium este folosită ca atare, cea mai mare parte fiind transformată în codeină şi alţi derivaţi. b) Codeina (Metilmorfina) se găseşte în opiumul brut în proporţie de 0,5-2,5%, este de şase ori mai slabă decât morfina şi creează mai puţină dependenţă şi euforie, iar simptomele de sevraj sunt mai puţin severe. Codeina este preparată sub formă de tablete, singură sau în combinaţie cu o aspirină ori acetaminofen. Este folosită în tratarea tusei şi este întâlnită des sub formă de soluţii. Codeina poate fi convertită în morfină şi apoi în heroină. c) Tebaina nu este utilizată terapeutic dar este transformată într-un număr mare de compuşi; codeina, hydrocodona, oxycodona, oxymorfona. d) Heroina se obţine prin reacţia dintre morfină şi anhidridă acetică. În Hong Kong pedeapsa pentru deţinerea de anhidridă acetică este aceeaşi ca pentru deţinerea heroinei. Heroina este de zece ori mai tare ca analgezic decât morfina. În stare naturală heroina este o pulbere brun-verzuie, dar prin diluţie devine albă. Heroina brună mexicană este maro-deschis până la maro-închis, funcţie de metoda de obţinere. Acum 25-30 de ani heroina a fost în mod obişnuit fumată cu puţin tabac, într-o pipă mică. Astăzi heroina este vândută, de regulă, în capsule de 100 mg., cu o concentraţie de 20-30% şi poate fi utilizată prin prizare (dar nu în mod obişnuit), prin injectare intravenoasă sau subcutanată ori prin inhalarea fumului printr-o bucată de hârtie răsucită, după ce este plasată pe o folie de staniol şi încălzită la flacără. Acest ultim mod de utilizare este o practică chinezească denumită “vânarea dragonului”, din ce în ce mai răspândită în SUA şi Canada. Termenii în argou utilizaţi pentru heroină sunt: aromă, skag, zahăr maro, „H”, Henry. Consumatorii acestui drog prezintă stare de euforie, somnolenţă, pupile contractate, pete pe mâini şi pe picioare. Cel mai mare pericol al heroinei îl reprezintă efectul mortal al supradozei. De asemenea, consumul acestui drog poate duce la infectarea cu H.I.V, infecţii ale sângelui sau apariţia de abcese. e) Hidromorfona (Dilaudid, Dihidromorfinona) se obţine din morfină şi este la fel de activă ca heroina (2-8 ori mai puternică decât morfina), dar cu acţiune mult mai scurtă. Este furnizată în fiole sau comprimate (portocalii de 2 mg; galbene de 4 mg.). Tabletele pot fi dizolvate şi injectate ca substituent al heroinei. f) Oxicodona (Percodan, Percocet), derivată din tebaină, este mai slabă decât heroina, dar mai activă decât morfina şi are o durată de acţiune scurtă. Se comercializează în amestec cu aspirina (percodan) sau cu acetaminofen (percocet), pentru suprimarea durerii. Consumatorii de droguri iau aceste comprimate oral sau le dizolvă în apă, îndepărtează materialul insolubil şi le injectează. Este una din cele mai populare substanţe de substituţie a heroinei. g) Hidrocodona (Tussionex, Novahistex DH) este un derivat de codeină, la fel de activă ca heroina. Se consumă sub formă de comprimate sau sirop de tuse. h) Petidina (Demerol, Meperidina), cu efecte asemănătoare codeinei şi morfinei, este furnizată sub formă de fiole injectabile sau tablete albe de 50 mg. i) Metadona are efecte asemănătoare cu morfina, dar cu acţiune mult mai prelungită şi nu produce euforie decât la doze foarte mari sau prin injectare intravenoasă. În cantităţi mici blochează dorinţa de a consuma heroină. j) Levo Dromoran (Levorfan, Dromoran) este un produs similar cu morfina. k) Anileridina (Leritina), cu efecte între Demerol şi morfină, are puţine efecte secundare. Este distribuită sub formă de soluţii injectabile sau tablete. l) Pentazocina (Talwin) este cunoscută ca „Heroina omului sărac”.