vineri, 12 iunie 2009

Canabisul in Antichitate










Descoperita in urma cu aproximativ 8000 de ani, in extremul orient, dupa toate probabilitatile, in Taiwan, canepa va fascina, speria, vindeca si demoniza grupuri mari de oameni, din toate colturile lumii.

Despre valentele sale curative, se scrie in China anului 2737 iHr., intr-un tratat medical al imparatului Shen Nung, cel care a descoperit ginsengul, ceaiul cofeinizat si efedra. Canabisul (ma) este indicat in combaterea reomatismului, constipatiei, crampelor menstruale si stresului.

In secolul al V-lea iHr., scitii ardeau boboci de canabis, in corturi inchise ermetic, pentru a intra intr-o transa spirituala, iar in sec. al II-lea iHr., chirurgul chinez Hua T’o folosea ca anestezic, o fiertura de hasis cu vin.

Shiva Nataraja, zeul hindusilor, este considerat descoperitorul canepii, numita printre hindusi si „Raiul omului sarac”. In Atharva Veda, textul sacru despre stiinta si magia Naturii, scris intre anii 2000 si 1400 iHr, canabisul este descris ca „unul dintre darurile oferite de Pamant care ne elibereaza de neliniste”.

In peisajul indian, canepa era folosita in trei feluri.

1. Bhang (fiertura de lapte, iarba, mirodenii, miere si nuci)

2. Ganja (bobocii si frunzele din varf)

3. Charas ( rasina, numita de arabi hasis).

In mileniul care prefata nasterea lui Hristos, canepa se raspandeste in Asia Centrala si Europa. Denumirea de canabis ne-a ramas de la sciti, un trib razboinic. Il regasim, folosit de traci, care-l ardeau in focurile de tabara.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu