In 1798, Napoleon invadeaza Egiptul. Soldatii lui, insetati de alcool se lovesc de interdictia Coranului privind bauturile tari si se reculeg in localurile unde se fuma hasis.Deja, prin 1830, canabisul se putea gasi in portul Marsiliei, unde tinerii il fumau „pentru distractie”.
In 1840, psihologul francez dr. Joseph Moreau a descoperit ca iarba ajuta la inlaturarea depresiilor. Intemeiaza, la Paris „Club des Hashischins”. Scriitorii Theophile Gautier, Gerard de Nerval, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Baudelaire, Balzac, Arthur Rimbaud consumau o pasta verde din hasis numita dawamesk.
In perioada interbelica, atat in Anglia cat si in S.U.A, preparatele canabisoidale erau folosite in medicina.
In Mexic, dupa revolutia din 1910, taranii introduc in imnul lor o remarca interesanta: „La cucaraha, la cucaracha, ya no puede caminar, porque no tiene, porque le falta, marijuana que fumar”. (Gandacul nu poate merge, pentru ca nu are marihuana de fumat).
Incepand cu secolul al XX-lea, iarba, patrunde masiv in America, prinzand radacini in portul New Orleans si devenind ingredientul secret al cluburilor de jazz.
In anii treizeci, se declanseaza prigoana substantelor intrzise, la care se adauga si canabisul, culminand cu mostenirea lasata de Harry Anslinger, seful Biroului Federal pentru Narcotice care pecetluieste soarta consumatorilor si distribuitorilor de canabis. La Conventia Unica a Natiunilor Unite, asupra Drogurilor, din 1961 se interzice vanzarea si cultivarea derivatelor din canepa, marihuana sau hasis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu